TÍJĂ s.f. 1. Parte a plantelor erbacee care crește de la rădăcină în sus; tulpină, pai. 2. (Tehn.) Piesă de forma unei bare, care suportă solicitări numai în lungul axei sale. [< fr. tige]. Vezi definitia »

cufúrtiță s.f. sg. (reg.) ființă mitologică cu care se sperie copiii. Vezi definitia »

TANGÉNȚĂ, tangențe, s. f. Poziție, stare a două figuri geometrice tangente. ♦ Atingere, legătură, contact. ♦ Fig. Relație, legătură trecătoare, indirectă. – Din fr. tangence. Vezi definitia »

MINISTREÁSĂ, ministrese, s. f. (Fam. și ir.) Soție de ministru. – Var. (după alte surse) ministresă. – Ministru + suf. -easă. Vezi definitia »

AGROBIOCENÓZĂ s. f. biocenoză a organismelor vegetale și animale din terenurile de cultură; agrocenoză. (< fr. agrobiocénose) Vezi definitia »