JEJUNÍTĂ s. f. inflamație a jejunului. (< fr. jéjunite) Vezi definitia »

COCHLEOÍDĂ s. f. curbă plană, loc geometric al extremităților arcelor cercurilor tangente la o dreaptă într-un punct al ei, având originea comună și aceeași lungime. (< fr. cochléoïde) Vezi definitia »

MORFOLEÁLĂ, morfoleli, s. f. Acțiunea de a morfoli și rezultatul ei. – Morfoli + suf. -eală. Vezi definitia »

FLÁMĂ, flame, s. f. (Rar) Flacără. – Din fr. flamme, lat. flamma. Vezi definitia »

șteáză (-éze), s. f. – (Trans.) Piuă. Origine necunoscută. Der., în gr. σχεδία „coș” (Diculescu, Elementele, 466) pare îndoielnică. Dacă este cuvînt identic cu celui anterior, rămîne de explicat schimbarea semantică. – Der. șteza, vb. (a da la piuă); ștezar, s. m. (piuar). Vezi definitia »