Definita cuvantului săpunariță
SĂPUNÁRIȚĂ, săpunarițe, s. f. (Bot.) Odagaci (Saponaria officinalis).Săpun + suf. -ariță.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu săpunariță
lámpă (lắmpi), s. f.1. Obiect, aparat care produce lumină. – 2. Lanternă, felinar. – 3. Tub de radio. – 4. (Arg.) Ochi. – Var. (pop.) lambă. Mr. lampă, lambă, megl. lambă. It. lampa, intrat pe căi diferite: germ. Lampe, fr. lampe, mag. lámpa, rus. lampa, ngr. λάμπα, tc., bg. lamba.Der. lampagiu, s. m.; lampist, s. m. (fanaragiu); lampadă, s. f. (torță, făclie), din lat. lampas (sec. XVIII), împrumut cult; lampadar, s. n. (candelabru), din fr. lampadaire; lămpaș,, s. n. (lampă [de petrol]), din mag. lámpás; lampion, s. n. (felinar), din fr. lampion. Vezi definitia »
PĂSCÚȚĂ, păscuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui pască. 2. (Bot.) Bănuț. ♦ Păstiță. [Pl. și: (2) păscuți] – Pască + suf. -uță. Vezi definitia »
CĂCIÚLĂ, căciuli, s. f. 1. Obiect confecționat din blană de oaie sau de alt animal și care servește la acoperirea capului. Bună ziua, căciulă (că stăpânu-tău n-are gură)! se spune, în bătaie de joc, unuia care nu salută. ◊ Expr. A-și lua (sau a-și scoate) căciula (de pe cap) = a-și descoperi capul în semn de salut sau de respect. La așa cap, așa căciulă = cum e omul, așa e și purtarea lui. A-i ieși (cuiva) părul prin căciulă = a) a i se urî așteptând; b) a o duce greu; a sărăci. A fi (sau a se ști, a se simți) cu musca pe căciulă = a se simți vinovat. (Asta sau aia e) altă căciulă = (aceasta e) altceva, altă socoteală. A da cu căciula în câini = a fi cu chef, a-și face de cap. (Bun de) să dai cu căciula-n câini = foarte gustos. ♦ Fig. Om, persoană, individ. Câte cinci lei de căciulă. 2. Obiect în formă de căciulă (1) (care servește ca acoperământ pentru coșuri, canale etc.). ♦ Partea superioară a ciupercii. – Cf. alb. kësul'ë. Vezi definitia »
TIFÓZĂ s.f. (Vet.) Boală microbiană, contagioasă, a păsărilor. [< fr. typhose]. Vezi definitia »
ADENÍNĂ, adeníne, s. f. Purină (C5H5N5) care codează informația genetică în lanțul de polinucleotide al acidului dezoxiribonucleic sau al acidului ribonucleic. Cf. citozină, guanină, timină și uracil. (terminolog. științif., pref. aden- (= glandă, datorită prezenței adeninei în țesutul glandular) + suf. -ină (cf. citozină); cf. engl. adenine, fr. adénine) [MW, TLF] Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z