DOMÉNIU s.n. 1. Bunuri imobiliare (pământ, construcții etc.) aparținând unui stat, unui suveran sau unui moșier. 2. Sector al unei arte, al unei științe, al unei activități etc. 3. (Mat.) Porțiune delimitată pe o curbă, o suprafață sau într-un spațiu. [Pron. -niu. / < lat. dominium, cf. fr. domaine, it. dominio]. Vezi definitia »

muftíu (muftíi), s. m. – Șef religios al unei comunități musulmane. – Mr. mufti. Tc. (arab.) mŭfti (Eguilaz 455; Șeineanu, III, 83; Lokotsch 1493), cf. ngr. μουφτή, bg. mjuftija. Vezi definitia »

INDÍCIU, indicii, s. n. Semn (aparent) după care se deduce existența unui lucru, a unui fenomen etc. ♦ Particularitate, semnalment, manifestare, dovadă concretă după care se poate recunoaște un obiect, o ființă sau un fenomen. ♦ (Jur.) Faptă, împrejurare, situație, care, privită în legătură cu alte fapte, împrejurări sau situații, poate servi ca probă într-un proces. – Din lat. indicium (cu sensuri după fr. indice). Vezi definitia »

toporășíu, toporășíe, adj. (reg.; înv.) violet. Vezi definitia »

CONTUBÉRNIU s.n. (Ant.) 1. Cort militar roman. 2. Grup de zece soldați romani (care ocupau același cort). 3. (În dreptul roman) Uniune, asociație între doi sclavi sau între un om liber și un sclav. 4. (Fig.) Coabitare ilicită între două persoane de sex diferit. [Pron. -niu. / cf. it. contubernio, lat. contubernium]. Vezi definitia »