BUDÁC, budace, s. n. (Reg.) Sapă mare sau târnăcop cu care se fac cuiburi pentru sădit. – Sb. budak. Vezi definitia »

veác (-curi), s. n. – 1. Timp, perioadă, epocă. – 2. Existență, viață. – 3. Eternitate. – 4. Secol, perioadă de o sută de ani. – 5. Lume, societate. Var. vac, pl. 3. veci. Megl. veac. Sl. vĕkŭ (Cihac, II, 452; Conev 79), cf. bg., rus. vékŭ. – Der. vecie, s. f. (eternitate); vecinic (var. veșnic), adj. (etern; adv., etern), din sl. vĕčinŭ cu suf. -nic; (în)vecinici, vb. (a eterniza), înv.; vecinicie (var. veșnicie), s. f. (eternitate); văcui (var. vecui), vb. (a viețui, a trăi; înv., a trăi veșnic, a fi nemuritor). Vezi definitia »

VRAC s. n. mod de depozitare și de transport al unui material granular (cereale, cărbuni etc.) fără ambalaj. (< fr. vrac) Vezi definitia »

IAȘMÁC, iașmace, s. n. (Turcism înv.) Văl cu care turcoaicele își acopereau fața. – Din tc. yașmak. Vezi definitia »

BULUMÁC, bulumaci, s. m. Stâlp de susținere sau grindă de lemn care se întrebuințează la case, la porți etc. Vezi definitia »