ÍCTER, ictere, s. n. Boală a ficatului și a veziculei biliare, care se caracterizează prin colorația galbenă a pielii și a mucoaselor bolnavului, provocată de impregnarea acestora cu pigmenți biliari; gălbinare. – Din ngr. íkteros. Cf. lat. icterus, fr. ictère. Vezi definitia »

STRÍNGHER s. n. grindă longitudinală în osatura unei nave, care rigidizează bordajul. (< germ. Stringer) Vezi definitia »

SINGÉR, singere, s. n. (Înv.) Cuțit mare, puțin încovoiat, care se purta la brâu. Vezi definitia »

TRANSVERTÉR s. n. aparat auxiliar servind pentru translația radiocomunicației bilaterale dintr-o gamă în alta. (< engl. transverter) Vezi definitia »

TEMPLIÉR, templieri, s. m. (La pl.) Ordin de călugări militari din evul mediu (care au participat la cruciade); (și la sg.) călugăr care făcea parte din acest ordin. [Pr.: -pli-er) – Din fr. templier. Vezi definitia »