DESPÓT/DÉSPOT s. m. 1. guvernator autonom al unei provincii din Imperiul Bizantin. 2. (în evul mediu) suveran cu puteri absolute, care guverna după bunul său plac; tiran. 3. (fig.) om tiranic, excesiv de autoritar. (< ngr. despotis, fr. despote, cf. gr. despotes, stăpân) Vezi definitia »

panacot, panacoturi s. n. (intl.) înghesuială, aglomerație. 2. furt din buzunar. 3. tramvai. Vezi definitia »

hipiót adj. m., s. m., pl. hipióți; adj. f., s. f. hipiótă, pl. hipióte Vezi definitia »

PICÓT, picoți, s. m. 1. (Min.) Bucată de lemn tare, ascuțită la un capăt, folosită la săparea galeriilor. 2. (În forma picou, n.) Bordură de dantelă cu colțuri. ♦ Bulină (3). – Din fr. picot. Vezi definitia »

târhót s.n. (reg.) urmă adâncă, râpă făcută de șuvoiul apelor. Vezi definitia »