TEȘITÚRĂ, teșituri, s. f. 1. Tăietură piezișă făcută într-un copac (pentru a-l doborî ). ♦ Suprafață teșită a unui obiect (neted). ♦ (Tehn.) Suprafață conică obținută prin operația de teșire. 2. Ciot, buturugă. – Teși + suf. -tură. Vezi definitia »

șúică² s.f. (reg.) borul pălăriei. Vezi definitia »

FORNĂIÁLĂ, fornăieli, s. f. (Rar) Fornăit¹. [Pr.: -nă-ia-] – Fornăi + suf. -eală. Vezi definitia »

ZUGRĂVITÚRĂ, zugrăvituri, s. f. (Înv.) Pictură, tablou. – Din zugrăvi + suf. -(i)tură. Vezi definitia »

MUSCHÉTĂ, muschete, s. f. Armă de foc portativă din evul mediu, cu fitil, asemănătoare cu archebuza. [Var.: muschét s. n.] – Din fr. mousquet. Vezi definitia »