TEBAÍDĂ s. f. 1. loc solitar și deșert ales de schimnici pentru retragere; schimnicie. 2. (fig.) loc izolat și neospitalier, propice meditației. (< fr. thébaïde) Vezi definitia »

pluguíță s.f. (reg.) plugușor. Vezi definitia »

RAMÉZĂ, rameze, s. f. Mașină pentru întinderea în lățime și uscarea țesăturilor, prin prinderea lor pe o ramă mobilă care trece printr-un spațiu de uscare în care circulă un curent de aer cald. – Din fr. rameuse[-sécheuse]. Vezi definitia »

arínă s. f. – Nisip. Mr. arină. Lat. ărēna (Pușcariu 120; Candrea-Dens., 87; REW 630; DAR; Philippide, II, 632); cf. alb. rerë, it. rena, prov., sp. arena, v. fr. areine, port. area. Este înv. în limba literară, dar este încă viu în graiul din Trans. Der. arina, vb. (a amesteca cu nisip; a freca cu nisip); ariniș, s. n. (teren nisipos); arinos, adj. (nisipos); megl. arinos (Pușcariu 122 consideră că provine de la lat. arenosus, cf. it. renoso, prov., cat. arenos, sp., port. arenoso). Vezi definitia »

plásă (pláse), s. f. – 1. Împletitură pentru vînat. – 2. Împletitură de pescuit. – 3. (Înv.) Limbă de cuțit. – 4. Rețea, gratii. – 5. Diviziune administrativă, subprefectură. – 6. (Rar) Tip, clasă. – Mr. plase „clasă”. Sl. plasa „bandă, fîșie” (Cihac, II, 261; Conev 41). – Der. plăsele, s. f. pl. (mîner) se zice mai ales despre mînere de sabie, formate din două părți de metal sau de lemn între care este așezată lama (sing. plăsea, var. prăsea, este rar); plăsela, vb. (a pune plăsele). Odobescu folosește pe plăsele cu sensul de „șild, siguranță la gura cheii”, dar e exemplu unic. Vezi definitia »