EDULCORÁRE s.f. Acțiunea de a edulcora; edulcorație. [< edulcora]. Vezi definitia »

DEJUGĂTOÁRE, dejugători, s. f. (Rar) Loc de popas unde se dejugă boii pentru a-i lăsa să se odihnească. – Dejuga + suf. -ătoare. Vezi definitia »

TOÁRCERE, toarceri, s. f. Acțiunea de a toarce și rezultatul ei. – V. toarce. Vezi definitia »

CENTRUÍRE s. f. Operație de prelucrare a găurilor de centrare la o piesă, în vederea prelucrării ei ulterioare la o mașină-unealtă. – Din centru. Vezi definitia »

CÂNTÁRE, (II) cântări, s. f. I. Acțiunea de a cânta și rezultatul ei. II. 1. Cântec (de laudă, bisericesc etc.); muzică. ♦ Sunet caracteristic (plăcut) scos de diverse păsări și insecte. 2. Compoziție literară cu caracter laudativ. – V. cânta. Vezi definitia »