vânturătúră s. f., g.-d. art. vânturătúrii; pl. vânturătúri Vezi definitia »

a vorbi pe față / pe șleau expr. a vorbi sincer, a spune adevărul fără menajamente. Vezi definitia »

ÎMPUNSĂTÚRĂ, împunsături, s. f. 1. (La cusături) Împungere cu acul; p. ext. locul unde a pătruns acul (sau vârful ascuțit al altui obiect). ♦ Înțepătură (1). Degete pline de împunsături. 2. Fig. Înțepătură (2). – Împuns (part. lui împunge) + suf. -ătură. Vezi definitia »

POLIDRÚPĂ, polidrupe, s. f. Tip de fruct format din mai multe drupe. – Poli- + drupă. Vezi definitia »

BROBOÁDĂ, broboade, s. f. Basma mare cu care se leagă femeile la cap sau pe care o poartă pe spate. – Comp. bg. podbradka. Vezi definitia »