Definita cuvantului sculă
SCÚLĂ, scule, s. f. 1. Piesă folosită pentru prelucrarea unor materiale solide, în scopul schimbării formei, a dimensiunilor și a proprietății acestora; unealtă, instrument. ♦ Parte activă a unei scule (1), care acționează nemijlocit asupra materialului de prelucrat. Pânza de oțel constituie scula ferăstrăului. ♦ Fig. Persoană, acțiune, fapt de care se servește cineva pentru atingerea unui scop; instrument. 2. (Înv.; la pl.) Obiecte de preț; giuvaere, bijuterii. – Et. nec.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu sculă
SOCIODRÁMĂ s.f. Improvizație dramatică dată de membrii unui grup social, folosită ca metodă de investigație și de psihoterapie în sociometrie. V. psihodramă. [< fr. sociodrame]. Vezi definitia »
BOGDAN-DUICĂ, Gheorghe (1866-1934, n. Brașov), istoric literar român. Frate cu I. Bogdan. Acad. (1919), prof. univ. la Cluj. Studii de istorie culturală și literară (despre Simion Bărnuțiu, Ion Ionescu de la Brad, Vasile Alecsandri, Ioan Barac), cercetări de literatură comparată și o sinteză de istorie literară („Istoria literaturii române moderne. Întîi poeți munteni”). Vezi definitia »
NĂBĂDÁICĂ, năbădăici, s. f. (Reg.; mai ales la pl.) 1. Acces de furie, de mânie. 2. (Criză de) epilepsie. – Năbădăi1 + suf. -aică. Vezi definitia »
PROTOGÉNĂ s. f. genă sau alelă dominantă. (< engl. protogen) Vezi definitia »
ELIGÁRĂ s. f. ansamblul instalațiilor de pe un eliport puse la dispoziția pasagerilor. (< fr. héligare) Vezi definitia »