ÎNCĂPEÁ, încáp, vb. II. Intranz. 1. A fi cuprins într-un spațiu. ◊ Expr. A nu-și (mai) încăpea în piele sau (tranz.) a nu-l mai încăpea (pe cineva) pielea de gras (sau de bucurie, de fericire, de mândrie) = a fi foarte gras sau a fi foarte fericit, foarte mândru. Nu (mai) încape vorbă (sau îndoială, discuție) sau (în forma interogativă) mai încape vorbă? = este cert, neîndoielnic. ♦ Tranz. A (putea) cuprinde ceva. ◊ Expr. A nu-l (mai) încăpea (pe cineva) locul (de bucurie, de veselie etc.) = a fi foarte bucuros. 2. (Fam.; în construcții negative, urmat de determinări introduse prin prep. „de”) A se împiedica de cineva, a fi nemulțumit, stingherit de prezența cuiva sau a ceva. 3. A trece, a străbate, a pătrunde pe undeva. 4. (În expr.) A încăpea pe mâna (sau pe mâinile) cuiva = a ajunge în posesiunea sau la discreția cuiva. – Lat. *incapere. Vezi definitia »

BÂRLEA, Ovidiu (1917-1990, n. sat Bîrlești, jud. Alba), folclorist român. Culegeri de snoave, ghicitori și povești populare. Sinteze în domeniul folclorului („Mică enciclopedie a poveștilor românești”) și al folcloristicii generale („Metoda de cercetare a folclorului”, „Istoria folcloristicii românești”). Vezi definitia »

Proprietatea unor efecte ale unei interventii (program sau proiect) de a se mentine intr-o perioada medie sau lunga de timp Vezi definitia »

SPRÂNCENEÁ, sprâncenele, s. f. Sprâncenuță. [Var.: sprinceneá s. f.] – Din sprânceană + suf. -ea. Vezi definitia »

VOPSEÁ, vopsele, s. f. 1. Materie colorată obținută prin suspensia unui pigment într-un lichid, folosită la colorarea diferitelor obiecte; boia, farbă. ♦ Spec. Culoare folosită în pictură. 2. (Înv.) Culoare (a unui obiect); nuanță. [Var.: (pop.) văpseá, văpseálă s. f.] – Vopsi + suf. -eală. Vezi definitia »