FARFARÁ, farfarale, s. f. (Fam. și peior.) Flecar, palavragiu; persoană care duce vorba de colo-colo, care deformează conținutul spuselor cuiva și le transmite astfel altora. – Din tc. farfara. Vezi definitia »

neará (-ále), s. f. – Lege nouă. – Var. nearea. Mgr. νεαρά (Murnu 37). Sec. XVII, înv. Vezi definitia »

subrá (rar) s. n., pl. subráuri (su-bra-uri) Vezi definitia »

BURÁ², burez, vb. I. Tranz. 1. A astupa cu un material o gaură în care a fost introdus un exploziv. 2. A îndesa balastul sub traversele unei linii de cale ferată. – Fr. bourrer. Vezi definitia »

VÍSTRA s. f. celofibră care imită fibrele de bumbac. (< germ. Vistra) Vezi definitia »