POLIGÓN, poligoane, s. n. 1. (Geom.) Suprafață plană mărginită de mai multe segmente de linii drepte, numite laturi. 2. (Uneori cu determinarea „de tragere”) Teren special amenajat în cuprinsul căruia se fac exerciții și se execută trageri cu arme de foc. ♦ (Sport) Loc special amenajat pentru probe de trageri cu arma sau cu pistolul sau pentru exerciții de tragere cu arma de vânătoare. 3. Teren amenajat pentru deprinderea conducerii autovehiculelor. – Din fr. polygone. Vezi definitia »

AUTOFURGÓN s.n. Autovehicul pentru transporturi de mărfuri. [< auto²- + furgon]. Vezi definitia »

ECUSÓN, ecusoane, s. n. 1. Ornament sculptat, pictat etc., de obicei în formă de scut, pe care sunt înfățișate inscripții, elemente heraldice etc. 2. Mică bucată de metal, de plastic sau țesătură atașată de îmbrăcăminte, având imprimate unele date despre persoana care o poartă. – Din fr. écusson. Vezi definitia »

PALTÓN s. n. haină groasă și lungă de iarnă, peste celelalte veșminte. (după fr. paletot) Vezi definitia »

TRITÓN² s. n. (muz.) interval de trei tonuri; cvartă mărită; cvintă micșorată. (< it. tritono, fr. triton) Vezi definitia »