PIROMETAMORFÍSM s.n. Totalitatea transformărilor datorate temperaturilor înalte suferite de rocile din vecinătatea unui corp eruptiv. [< fr. pyrométamorphisme, cf. gr. pyr – foc, meta – după, morphe – formă]. Vezi definitia »

DIOGENÍSM s. n. cinism comparabil cu acela al filozofului antic Diogene. (< fr. diogénisme) Vezi definitia »

MEFITÍSM s.n. (Franțuzism) Infectare a aerului prin emanații mefitice; atmosferă poluată. [< fr. méphitisme]. Vezi definitia »

TAOÍSM s.n. Direcție principală a filozofiei antice chineze, inaugurată de Lao-dzî, în cadrul căreia s-au manifestat două curente, unul materialist și altul idealist, după interpretarea dată noțiunii de „tao”. ♦ Religie chineză constituind un amalgam al cultului spiritelor naturii și ale strămoșilor, al ideilor lui Lao-dzî și de diverse credințe. [Pron. tao-ism, var. daoism s.n. / cf. fr. taoïsme < chin. tao – cale]. Vezi definitia »

ATONALÍSM s. n. (muz.) tehnică de compoziție care recomandă atonalitatea. (< fr. atonalisme) Vezi definitia »