gros (groásă), adj. – 1. Gras. – 2. Dens. – 3. Voluminos. – 4. Adînc. – 5. Mare, important, numeros. – 6. Comun, ordinar, vulgar. – 7. (Adj. f.) Despre femei, însărcinată. – 8. (S. m.) Bîrnă, grindă. – 9. (S. n.) Butuc, instrument. – 10. (S. n.) Închisoare, temniță. – 11. (S. n.) Parte mai importantă. – Mr., megl., istr. gros. Lat. grŏssum (Pușcariu 741; Candrea-Dens., 768; REW 3881; DAR), cf. it., port. grosso, prov., fr., cat. gros, sp. grueso. Pentru der. uzului 10 din 9, cf. Bogrea,, Dacor., III, 411. – Der. grosime, s. f. (circumferință; înv., gros, parte mai importantă; înv., grosolănie); groșar, s. m. (temnicer); grosărit (var. grosărie), s. n. (contribuție cerută de obicei în sec. XVIII de către așa numiții ispravnici de județ delicvenților care doreau să scape de închisoare); grosoman, s. m. (mojic, bădăran), cu suf. expresiv -man; groscior, s. n. (smîntînă); grosciori, vb. (a scoate caimacul); îngroșa, vb. (a face să fie gros; a crește, a spori; a se îngrășa; a deveni dens, a condensa; a lăsa grea o femeie; a da importanță); îngroșetor, adj. (care se îngrașă, care îngroașă); îngroșetură, s. f. (acțiunea de a spori sau a deveni dens). – Din rom. provin rut. grušati se „a se prinde laptele”, gruševina „lapte prins” (Capidan, Dacor., II, 677). Vezi definitia »

ARPAȘU DE JOS, com. în jud. Sibiu; 2.939 loc. (1991). Centru pomicol. Stație de c. f. Biserică (sec. 18). Importantă așezare geto-dacică fortificată (sec. 1 î.Hr.-2 d. Hr.). Vezi definitia »

MINCINÓS, -OÁSĂ, mincinoși, -oase, adj. 1. (Adesea substantivat), Care este înclinat să spună minciuni; care spune minciuni, care minte; care nu se ține de cuvânt. 2. Fals, neadevărat, neîntemeiat. ♦ (Fig.) Amăgitor, înșelător; himeric. – Minciună + suf. -os. Vezi definitia »

ípsos (-suri), s. n. – Praf alb obținut din ghips măcinat. – Mr. νipsu. Ngr. γύψος (Tiktin; Gáldi 203). Este dublet al lui ghips, s. n., din gr. prin intermediul germ. Gyps, și al lui gips, s. n. (ghips), probabil din cuvîntul anterior, cu influența pronunțării italienești gesso, datorită faptului că meseriașii care se ocupau de ipsos au fost aproape întotdeauna italieni (după DAR, gips reprezintă fr. gypse). – Der. ipsosi, vb. (a lucra în ipsos); ipsosar, s. m. (vînzător de ipsos). Vezi definitia »

FERÓS, -OÁSĂ adj. (despre compuși, minereuri) care conține fier bivalent. ♦ oxid ~ = compus al fierului bivalent cu oxigenul. (< fr. ferreux) Vezi definitia »