RINÍCHI, rinichi, s. m. Fiecare dintre cele două organe interne ale omului și ale animalelor superioare, care secretează și excretează urina și care sunt situate în regiunea lombară, în afara cavității peritoneale, de fiecare parte a coloanei vertebrale; rărunchi. ♦ (Med.) Rinichi artificial = aparat care servește la înlocuirea temporară a funcțiilor rinichiului, eliminând totodată produșii toxici din sânge, fără să modifice compoziția lui. – Lat. reniculus. Vezi definitia »

OCHI s.n. În gastronomie, preparat culinar dintr-un ou întreg, desfăcut din coajă, prăjit în tigaie sau la capac, fără a fi amestecat, astfel încât gălbenușul să rămână întreg în mijlocul albușului coagulat de jur împrejur; (la pl.) ochiuri românești = ouă întregi, desfăcute din coajă și fierte în apă cu oțet, astfel încât gălbenușul să fie învelit de albusul coagulat, numite și ouă poșate (din fr. poche = buzunar). Vezi definitia »

a se avea ca sarea-n ochi expr. a se antipatiza Vezi definitia »

ECHIÚNGHI adj. inv. cu unghiuri egale. (după fr. équiangle) Vezi definitia »

sánchi adv. – Ca să zic așa, cum s-ar zice. – Var. sanche. Tc. sanki „crede că” (Șeineanu, II, 313), Lokotsch 1832). Vezi definitia »