ASIGURATÓRIU, -IE adj. de, pentru asigurare. (< asigura + -toriu) Vezi definitia »

POSTLÚDIU s.n. Secțiune suplimentară de sine stătătoare a unei lucrări muzicale, care urmează după secțiunile ei de bază; încheiere instrumentală după cânt. ♦ Lucrare pentru orgă care se execută la încheierea serviciului divin. [Pron. -diu. / cf. germ. Postludium, fr. postlude < lat. post – după, ludus – joc]. Vezi definitia »

EXERCÍȚIU s. n. 1. activitate fizică sau intelectuală, repetată sistematic, spre a dobândi sau a forma anumite deprinderi, abilități etc. ◊ mică piesă vocală sau instrumentală în scopul dezvoltării deprinderilor tehnice. ◊ metodă de instruire a militarilor pentru formarea unor deprinderi sau însușirea modului de a lupta. ◊ temă dată elevilor spre a-i familiariza cu unele cunoștințe predate. 2. exercitare, îndeplinire. ♦ ~ bugetar = perioadă de un an pentru care se efectuează toate operațiile relative la bugetul unui stat; an bugetar. ♦ în ~l funcțiunii = în timpul sau în cadrul serviciului legal. (< fr. exercice, lat. exercitium) Vezi definitia »

țambalagiu, țambalagii s. m. informator, denunțător, delator. Vezi definitia »

EPÍU, epiuri, s. n. Dig de piatră sau de nuiele, construit transversal, cu un capăt încastrat în mal, pentru a regulariza cursul apei, a-i micșora lățimea sau a apăra malurile de eroziuni. – Din fr. épi. Vezi definitia »