BUBUITÓR, -OÁRE, bubuitori, -oare, adj. Care bubuie. – Din bubui + suf. -(i)tor. Vezi definitia »

EXTEROCEPTÓR, exteroceptori, s. m. (Anat.) Organ din sistemul nervos central care receptează stimuli din mediul extern. – Din fr. extérocepteur. Vezi definitia »

PETRECĂTÓR, -OÁRE, petrecători, -oare, adj., s. m. și f. 1. (Înv. și reg.) Petrecăreț. 2. (Înv.) (Persoană) care trăiește (undeva sau într-un anumit fel); trăitor. 3. (Înv.) (Persoană) care însoțește, conduce pe cineva. – Petrece + suf. -ător. Vezi definitia »

AVIATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care pilotează un avion, care face parte din echipajul acestuia. (< fr. aviateur) Vezi definitia »

ATOMIZÓR s.n. Aparat pentru pulverizarea fină a unui lichid, folosit la dezinfectare, la vopsit etc.; atomizator. [Pl. -oare. / < fr. atomiseur]. Vezi definitia »