PRISÓS, prisosuri, s. n. 1. Ceea ce depășește necesarul, ceea ce întrece o anumită limită; prisosire, prisosință, prisoseală, surplus, excedent; p. ext. belșug, abundență. ◊ Loc. adj. și adv. De prisos = (care este) în plus; p. ext. (care este) inutil, fără rost. ◊ Loc. adv. Cu prisos = în plus; din plin, din belșug. 2. (La pl.; înv. și reg.) Teren agricol care prisosea moșierului și pe care acesta îl arenda țăranilor. – Din ngr. perissós. Vezi definitia »

POPORÓS, -OÁSĂ, poporoși, -oase, adj. (Înv.; despre cetăți, orașe etc.) Populat. – Popor + suf. -os. Vezi definitia »

ALUNECÓS, -OÁSĂ, alunecoși, -oase, adj. Pe care se alunecă ușor. ♦ Care alunecă ușor. [Var.: lunecós, -oásă adj.] – Aluneca + suf. -os. Vezi definitia »

BRÂNZÓS, -OÁSĂ, brânzoși, -oase, adj. Cu multă brânză. ♦ Care conține o materie coagulată (ca brânza). Apa acestui izvor e... brânzoasă (NEGRUZZI). – Din brânză + suf. -os. Vezi definitia »

FACȚIÓS, -OÁSĂ adj. (Liv.) Care participă la o facțiune. ♦ Care caută să producă tulburări într-un stat, într-un oraș. [Pron. -ți-os. / cf. fr. factieux, lat. factiosus]. Vezi definitia »