PLEURÍTĂ, pleurite, s. f. Boală care constă în inflamația uscată a pleurei pulmonare, fără apariția lichidului în cavitatea pleurală, [Pr.: ple-u-] – Din fr. pleurite. Vezi definitia »

TÉRNĂ s.f. (Liv.) Complex compus din trei elemente. ◊ (Mat.) Ternă de referință = ansamblu de trei axe, cu origine comună, capabile a individualiza matematic punctele spațiale. [< fr. terne]. Vezi definitia »

JONCTÚRĂ s. f. 1. element fonetic care marchează o pauză. 2. graniță între două silabe, morfeme, sintagme sau fraze. (< fr. joncture) Vezi definitia »

GLÉRĂ s. f. 1. secreție albicioasă și cleioasă a unei mucoase; mucozitate. 2. albuș de ou crud. (< fr. glaire) Vezi definitia »

SCURSÚRĂ, scursuri, s. f. 1. Apă sau alt lichid (murdar) care se scurge dintr-un loc. 2. Loc pe unde își face drum o apă curgătoare; făgaș. 3. Epitet pentru un om de nimic, decăzut; lepădătură. – Scurge + suf. -ură. Vezi definitia »