Definita cuvantului scâlcietură
SCÂLCIETÚRĂ, scâlcieturi, s. f. Faptul de a (se) scâlcia; deformare; (concr.) parte deformată (prin tocire) a unui obiect (în special a încălțămintei). [Pr.: -ci-e-] – Scâlcia + suf. -ătură.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu scâlcietură
pliúhă s.f. (reg.) 1. rachiu de calitate inferioară; pliuhău, pliuhniță, pliușcă. 2. cățea; haită (de câini). 3. (deprec.) femeie de moravuri ușoare. Vezi definitia »
SARSAÍLĂ s. m. Una dintre denumirile populare ale diavolului. – Et. nec. Vezi definitia »
cioróslă (-le), s. f. – (Trans.) Brăzdar de plug. Mag. csoroszlya (DAR). Este cuvînt sl., intrat în mag. prin rut. čeresló; cf. bg. čerešlo, de unde provine cireșnă, s. f. (zăbrea), după A. Bocănețu, Codrul Cosminului, II, 165. Vezi definitia »
CÓNTRĂ s.f. Lovitură de răspuns, promptă, la box, scrimă, lupte, judo, pe atacul adversarului sau imediat după acesta. ♦ Acțiunea de a contra la bridge. [< fr. contra]. Vezi definitia »
stăpâneásă, stăpânése, s.f. (reg.) stăpână. Vezi definitia »