Definita cuvantului scâncet
SCẤNCET, scâncete, s. n. Plâns înăbușit, slab și întretăiat (specific copiilor mici); scânceală, scâncitură, scâncit. ♦ Vaiet (de păsări, de animale); scheunat. – Scânci + suf. -et.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu scâncet
PISTOLÉT s. n. 1. armă de foc semiautomată, mai mică decât pistolul1 (1), având magazia de cartușe cu încărcătorul montată în pat. 2. instrument de desen (din celuloid), pentru trasarea liniilor curbe; florar. (< fr. pistolet) Vezi definitia »
CUARTÉT/CVARTÉT s. n. 1. formație muzicală alcătuită din patru interpreți. 2. compoziție scrisă pentru o astfel de formație. 3. (p. ext.) grup de patru (oameni). (< it. quartetto, fr. quartette) Vezi definitia »
cotlét (cotléte), s. n. – 1. Antricot. – 2. (S. m.) Favoriți. – Var. (1) cotletă. Fr. côtelette. Vezi definitia »
MOTÉT s. n. 1. compoziție muzicală polifonică bazată pe un text laic sau religios, în care se suprapun simultan mai multe melodii de sine stătătoare. 2. scurtă poezie medievală de trei sau patru cuplete. (< fr. motet, germ. Motette, it. motetto) Vezi definitia »
PORTMAGNÉT s.m. Suport de magnet. / < port- + magnet, după germ. Magnetträger]. Vezi definitia »