SCIT, -Ă, sciți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană făcând parte dintr-o populație indo-europeană care a trăit, timp de mai multe secole înainte de Cristos, în regiunile din nordul Mării Negre. 2. Adj. Scitic. – Din fr. Scythes, lat. Scythae. Vezi definitia »

BLEOJDÍT², -Ă, bleojdiți, -te, adj. (Pop. și fam.; despre urechi) Lăsat în jos; pleoștit. – V. bleojdi². Vezi definitia »

EREMÍT s. m. sihastru; ermit. (< fr. érémite, lat. eremita, gr. eremites) Vezi definitia »

BRĂCUÍT, -Ă, brăcuiți, -te, adj. Care a devenit brac²; din care au rămas bracurile; stricat, răvășit. – V. brăcui. Vezi definitia »

NEOFÍT, -Ă, neofiți, -te, s. m. și f. Persoană care a îmbrățișat de curând o nouă religie, abandonând credința veche; p. ext. persoană care a aderat de curând la o cauză sau care a intrat de curând într-o grupare, într-o colectivitate etc. și este încă neinițiată deplin. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néophyte. Vezi definitia »