CULTÍSM s.n. 1. Bogăție, afectare particulară a stilului; culteranism; gongorism. ♦ Greșeală de limbă a cărei origine o constituie dorința de a se exprima mai literar, mai puțin banal. 2. Cuvânt introdus în limbă pe cale cultă; împrumut cult, opus celui popular. [< fr. cultisme]. Vezi definitia »

SEMIDOCTÍSM s. n. Stare de semidoct; p. ext. cultură superficială. – Semidoct + suf. -ism. Vezi definitia »

NEOCAPITALÍSM s. n. stadiu recent al capitalismului, caracterizat prin intervenția mărită a statului în economie, progresiva concentrare a societăților pe acțiuni și dezvoltarea unei societăți de consum. (< fr. néocapitalisme) Vezi definitia »

BIOLOGÍSM s. n. teorie care încearcă să explice cunoștința și ansamblul fenomenelor psihice prin factorii biologici și fiziologici. (< fr. biologisme) Vezi definitia »

IDIOCROMATÍSM s. n. proprietate a unor minerale de a avea culoare proprie. (< fr. idiochromatisme) Vezi definitia »