ASTRONOMÍE s.f. Știință care se ocupă cu studiul aștrilor și cu legile mișcării lor. [Gen. -iei. / cf. fr. astronomie, lat., gr. astronomia < gr. astron – astru, nomos – lege]. Vezi definitia »

ECOGRAFÍE s.f. Metodă de apreciere a densității țesuturilor cu ajutorul ecoului reflectat de vibrațiile ultrasonore. [Gen. -iei. / < fr. échographie]. Vezi definitia »

ALIENÁȚIE s. f. tulburare gravă a funcțiilor psihice; nebunie; demență. (< fr. aliénation, lat. alienatio) Vezi definitia »

IZOMETRÍE s. f. 1. însușirea, faptul de a fi izometric. 2. (mat.) transformare geometrică ce duce puncte diferite în puncte diferite și orice segment într-unul congruent cu el. 3. indentitate metrică a vocilor unei compoziții muzicale. (< fr. isométrie) Vezi definitia »

DEXTROCARDÍE s. f. Anomalie care constă în situarea inimii în (sau spre) partea dreaptă a toracelui. – Din fr. dextrocardie. Vezi definitia »