Definita cuvantului scurmătură
SCURMĂTÚRĂ, scurmături, s. f. Faptul de a scurma. ♦ (Concr.) Loc unde s-a scurmat; groapă, gaură făcută prin scurmare. – Scurma + suf. -ătură.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu scurmătură
METALÓGICĂ s. f. Disciplină care studiază fundamentele logicii, sistemele logice, expresiile logice și raporturile dintre acestea. – Din fr. métalogique. Vezi definitia »
spetereáză2, speteréze, s.f. (reg.) 1. scândurică cu care se ridică firele de urzeală, când se țese cu alesături; spetează. 2. piesă de lemn la războiul de țesut, fixată în poziție verticală în talpă și carafte. Vezi definitia »
zbânțuitúră (reg.) (-ța-i-) s. f., g.-d. art. zbânțuitúrii; pl. zbânțuitúri Vezi definitia »
HIPOHIDRÓZĂ, hipohidroze, s. f. (Med.) Diminuare importantă a secreției sudorifice; absență a transpirației. – Din fr. hypohidrose. Vezi definitia »
zăluzeálă (reg.) s. f., g.-d. art. zăluzélii; pl. zăluzéli Vezi definitia »