ATLAS, El ~, ansamblu montan în N Africii, întins de la Oc. Atlantic la M. Mediterană (G. Sirta Mică), în direcția SV-NE, pe c. 2.000 km. Este format din două lanțuri principale de munți: lanțul septentrional, care începe de la str. Gibraltar cu M-ții Rif și se desfășoară apoi de-a lungul țărmului M. Mediterane prin A. Mic (Tell) pînă la Capul Ras ben-Seka, și lanțul meridional, care se înalță pe litoralul Oc. Atlantic în fața Arh. Canare, constituit din trei grupe paralele: A. Înalt (El-Atlas El-Kebir) cu alt. max. de 4.165 m (vf. Djebel Toubkal), alcătuit din roci cristaline în V și calcare în E; A. Mijlociu (El-Atlas El-Moutaouāssit) aflat la N de A. Înalt și Antiatlasul, la S de acesta. A. Înalt se continuă către V cu A. Saharian, care închide, împreună cu cu A. Mic, din N pod. „Chott-urilor”, cu alt. cuprinse între 400 și 1.200 m, populat de numeroase lacuri. Treapta mai coborîtă a munților A. o constituie mesetele marocană și algeriană. Vezi definitia »

DÚGLAS, duglași, s. m. Arbore din familia pinului, cu tulpina foarte înaltă și cu coroana piramidală (Pseudotsuga menziesii). ♦ P. restr. Lemnul acestui arbore. – Din engl. douglas. Vezi definitia »

PLEXIGLÁS s.n. Material plastic, transparent și incasabil, folosit ca înlocuitor al sticlei. [< germ. Plexiglas, cf. fr. plexiglas]. Vezi definitia »

a scoate flăcări pe nas expr. 1. a fi furios / mânios. 2. a sudui, a blestema. Vezi definitia »

ISPÁS s. n. (Pop.) Numele unei sărbători creștine ortodoxe; Înălțarea (Domnului). – Din sl. sŭpasŭ „mântuitor”. Vezi definitia »