Definita cuvantului secundant
SECUNDÁNT, -Ă, secundanți, -te, s. m. și f. Persoană care secundează, ajută, urmează, însoțește pe cineva. ♦ Arbitru secund. ♦ Persoană care asistă și îndrumează un participant la anumite întreceri sportive (box, șah). ♦ (Înv.) Martor la un duel. [Var.: secondánt, -ă s. m. și f.] – Din germ. Sekundant.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu secundant
ECHIDISTÁNT, -Ă adj. 1. (despre puncte, drepte, plane etc.) egal distanțate între ele. 2. (fig.) situat la distanță egală față de două atitudini. (< fr. équidistant, lat. aequidistans) Vezi definitia »
LOCOTENÉNT, locotenenți, s. m. 1. Grad de ofițer superior sublocotenentului și inferior locotenentului-major; persoană care are acest grad. ◊ Locotenent-major = grad de ofițer superior locotenentului și inferior căpitanului; persoană care poartă acest grad. Locotenent-colonel = grad de ofițer superior mai mare decât maiorul și inferior colonelului; persoană care poartă acest grad. (Înv.); Locotenent-comandor = grad de ofițer în aviația sau marina militară, echivalent cu maiorul; persoană care purtă acest grad. 2. (Înv.) Persoană care ține locul unui demnitar. – Din it. locotenente. Vezi definitia »
SEMNALMÉNT s.n. (De obicei la pl.) Ansamblul semnelor exterioare și al datelor după care poate fi recunoscut sau identificat cineva. [Cf. fr. signalement]. Vezi definitia »
SEMIDEPONÉNT adj. verb. ~ = (în limba latină) verb activ ca sens, care se conjugă la timpurile și la modurile derivate din tema prezentului după diateza activă, la celelalte după diateza pasivă. (< fr. sémidéponent) Vezi definitia »
ALIMÉNT, alimente, s. n. Produs în stare naturală sau prelucrat care servește ca hrană. – Din fr. aliment, lat. alimentum. Vezi definitia »