Definita cuvantului secundar
SECUNDÁR2, -Ă, secundari, -e, adj. 1. Care ocupă locul al doilea (în timp) într-o succesiune. ♦ Era secundară = a doua eră geologică, caracterizată prin apariția primelor păsări, mamifere și pești osoși; era mezozoică. (Ieșit din uz) Curs secundar = ciclu școlar care urma după ciclul primar. (Ieșit din uz) Profesor secundar = profesor care predă în cursul secundar. Sifilis secundar = sifilis aflat în a doua fază, caracterizat prin apariția unor erupții pe piele. 2. Care se plasează pe al doilea plan din punct de vedere al importanței; de mai mică importanță. ◊ (Gram.) Propoziție secundară (și substantivat, f.) = propoziție care nu este de sine stătătoare, depinzând în frază de propoziția principală (din punctul de vedere al înțelesului). Medic secundar (și substantivat, m.) = medic care, în urma unui concurs, este admis să lucreze într-o clinică între 3 și 5 ani, în vederea specializării sale. Fenomen secundar = fenomen patologic puțin important, care apare în cursul unei boli, ca efect al fenomenelor ei caracteristice și care nu influențează cursul bolii. – Din fr. secondaire, lat. secundarius.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu secundar
ARTICULÁR, -Ă, articulari, -e, adj. Privitor la articulațiile corpului, care se produce la articulațiile corpului. – Fr. articulaire (lat. lit. articularis). Vezi definitia »
RĂCÁR, răcari, s. m. (Rar) Bărbat care prinde sau vinde raci. – Rac + suf. -ar. Vezi definitia »
BALTAZAR, Camil (1902-1977, n. Focșani), poet român. Lirică elegiacă și de notație („Vecernii”, „Flaute de mătase”) sau a cotidianului nud („Întoarcerea poetului la uneltele sale”). Memorialistică; traduceri. Vezi definitia »
VOCABULÁR s.n. 1. Totalitatea cuvintelor unei limbi; lexic. ◊ Vocabular activ = totalitatea cuvintelor folosite în mod curent de cineva; vocabular pasiv = totalitatea cuvintelor specifice unei limbi pe care vorbitorii nu le utilizează decât accidental. 2. Totalitatea cuvintelor întrebuințate de un scriitor, de un individ sau folosite într-un text sau într-un anumit domeniu de activitate. 3. Dicționar mic, restrâns ca număr de cuvinte; glosar. [< fr. vocabulaire, cf. lat. vocabulum – cuvânt]. Vezi definitia »
PISTOLÁR, pistolari, s. m. 1. Specialist în tragerea cu pistolul1 (1). ♦ (Sport) Trăgător specializat în probe de tir cu pistoletul. 2. Scandalagiu care se bate cu pistolul1 (1). – Pistol1 + suf. -ar. Vezi definitia »