cijmăitoáre, cijmăitóri, s.f. (reg., înv.) voitoare de rău; pizmuitoare. Vezi definitia »

CARBONIFICÁRE s. f. proces de formare a cărbunilor naturali, prin ardere lentă, în lipsa oxigenului. (< it. carbonificare) Vezi definitia »

încuviințare, încuviințări s. f. (intl.) 1. palmă grea, pumn greu. 2. lovitură dată cu palma sau pumnul. Vezi definitia »

ILUMINÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) ilumina. 2. (fiz.) mărime fotometrică egală cu densitatea fluxului lumios care cade pe suprafața unui corp. (< ilumina) Vezi definitia »

TRIPLA ÎNȚELEGERE (ANTANTA), denumire a blocului militar și politic, format în anii 1904-1907 de Marea Britanie, Franța și Rusia. În cursul primului Război Mondial i s-au alăturat și alte state. Era îndreptată împotriva Triplei Alianțe. Vezi definitia »