POLIGENÍSM s.n. Doctrină potrivit căreia diferitele rase umane au apărut în același timp în mai multe puncte de pe glob; poligenie. [< fr. polygénisme]. Vezi definitia »

EMINESCIANÍSM s.n. Fenomenul eminescian, reprezentând un moment distinct al istoriei literare universale, ulterior romantismului, care are la bază idealul unei arte naționale ca expresie a geniului poporului român. [Pron. -ci-a-. / < eminescian + -ism]. Vezi definitia »

NEOFASCÍSM s.n. Mișcare politică și ideologică care reia doctrina și metodele fascismului. [Cf. fr. néo-fascisme, it. neofascismo]. Vezi definitia »

NOMINALÍSM s.n. Curent în filozofia medievală care susținea că numai lucrurile individuale sunt reale, iar noțiunile generale, fiind doar simple nume ale acestor lucruri, nu există independent de ele. [Cf. fr. nominalisme < lat. nomen, nominis – nume]. Vezi definitia »

BERKELEÍSM s.n. Sistem filozofic antiștiințific, care susține că însușirile lucrurilor și înseși lucrurile nu sunt decât senzații ale omului, cauza acestor senzații fiind Dumnezeu. [Pron. ber-clism. / < fr. berkeleysme, cf. Berkeley – filozof idealist englez]. Vezi definitia »