RIHTUÍ, rihtuiesc, vb.lV. Tranz. A croi și a îmbina prin cusături piesele de piele care compun obiectele de încălțăminte; a pune căptușeala unei fețe croite. – Probabil din germ. richten. Vezi definitia »

huțúi, huțúi, s.m. (reg.) cei doi feciori care îngrijesc cununa miresei și lada cu veșminte. Vezi definitia »

lăbăduí (-uiésc, -ít), vb. – (Trans.) A locui, a trăi. Mag. lábadni „a se restabili, a se restatornici” (Drăganu, Dacor., IX, 211). Vezi definitia »

PLĂZMUÍ vb. IV v. plăsmui. Vezi definitia »

bubuí (uésc, bubuít), vb. – A produce un zgomot puternic, a răsuna. – Mr. mi bubuescu „mă plâng”, bumbunez „bubui”. Creație expresivă, cf. gr. βομβέω, lat. bombitare, sl. bubati (care după Byhan 305, ar fi etimonul cuvîntului rom.), sb. bubati, slov. bobneti. – Der. bubuit, s. n. (zgomot mare); bubuitor, adj. (răsunător); bubuitură, s. f. (zgomot mare); răsbubui, vb. (a răsuna). Vezi definitia »