SPINOZÍSM s. n. sistem filozofic al lui Spinoza, care profesează credința într-o substanță unică, infinită, cauza imanentă a întregii existențe. (< fr. spinozisme) Vezi definitia »

ANALOGÍSM s.n. 1. Raționament prin analogie; gândire analogică. 2. Teorie a lui Aron Pumnul, care încerca să dea limbii române o ortografie practică și o explicație teoretică, întemeiate pe principii analogice. [Cf. fr. analogisme]. Vezi definitia »

CHIÁSM s.n. Procedeu stilistic constând în așezarea încrucișată a două perechi de cuvinte pentru a forma o antiteză. [Pron. chi-asm. / < fr. chiasme, cf. gr. chiasma – încrucișare]. Vezi definitia »

ELECTROTROPÍSM s. n. orientare în anumite direcții a organismelor vii sub influența curentului electric; galvanotropism. (< fr. électrotropisme) Vezi definitia »

MONUMENTALÍSM s. n. Calitatea a ceea ce este monumental; grandoare, măreție, monumentalitate. – Monumental + suf. -ism. Vezi definitia »