MASTÍC s.n. 1. Rășină de origine vegetală, provenită dintr-un arbore exotic. 2. Masă formată dintr-un amestec de substanțe minerale sau organice, care se întărește în contact cu aerul. 3. Substanță pe bază de colofoniu, întrebuințată pentru ungerea rănilor la pomi. [< fr. mastic, cf. gr. mastiche]. Vezi definitia »

LABIRÍNTIC, -Ă, labirintici, -ce, adj. (Rar) Care aparține labirintului, privitor la labirint, ca de labirint; întortocheat. – Din fr. labyrinthique. Vezi definitia »

BALNEOCLIMÁTIC, -Ă adj. balneoclimateric. (< fr. balnéoclimatique) Vezi definitia »

SIGNALÉTIC, -Ă, signaletici, -ce, adj. (Despre publicații sau bibliografii) Care semnalează succint lucrări, articole etc. – Din fr. signalétique. Vezi definitia »

sihástric, sihástrică, adj. (înv.) care aparține sihastrului sau sihăstriei, privitor la sihastru sau la sihăstrie; ascetic, pustnicesc, sihăstresc, schimnic. Vezi definitia »