PALAFÍTĂ, palafite, s. f. Locuință lacustră (din epoca neolitică), construită pe piloți sau pe un podium susținut de pari. – Din fr. palafitte, it. palafitta. Vezi definitia »

SISTÁZĂ s.f. 1. (Ant.) Subdiviziune a armatei grecești. 2. (Ret.) Aranjare a cuvintelor în frază. ♦ Expunere metodică a faptelor într-un discurs. [< gr. systasis, fr. systase]. Vezi definitia »

șușeníță (-țe), s. f. – (Mold.) Fîșie, bandă. – Var. șușăniță. Sl. (sb.) šušiti „a usca”, bg. šušja „a usca”; s-a spus la început și continuă să se spună de preferință pentru fîșii de piele uscată, de carne uscată, cf. bg. šušenica „carne uscată”, sb. šušenica „smochină uscată”, sb. šušica „piele uscată”. Cf. șușnic, s. n. (Mold., Trans., uscător de fructe), din sb. šušnjak, rus. šušnica. Vezi definitia »

negurícă s.f. (reg.) neguriță. Vezi definitia »

OSCILOGRÁMĂ s.f. Diagramă înregistrată de un oscilograf. [< fr. oscillogramme]. Vezi definitia »