APT, -Ă adj. capabil; potrivit, bun (pentru). (< fr. apte, lat. aptus) Vezi definitia »

băiat deștept expr. (deț.) 1. deținut care își procură în permanență țigări, alimente, obiecte de uz personal. 2. deținut protejat de gardieni. Vezi definitia »

prefípt, -ă, adj. (înv.) prestabilit. Vezi definitia »

ÎNTRERÚPT, -Ă, întrerupți, -te, adj. Care este temporar oprit, suspendat. ♦ (Adverbial) Cu întreruperi. ♦ Care are continuitatea oprită; rupt, tăiat. Fir întrerupt. – V. întrerupe. Vezi definitia »

COPT, -Ă adj., s. m. f. individ aparținând populației indigene din Egipt și din Etiopia după creștinare, care profesa monofizismul. ◊ (s. f.) limbă derivată din vechea egipteană folosită de copți ca limbă de cult și vorbită până în sec. XVII. (< fr. copte) Vezi definitia »