ISMAILÍT s. m. membru al unei secte de musulmani șiiți, de un fanatism extrem. (< fr. ismailite) Vezi definitia »

HONUÍT s. n. Acțiunea de a honui și rezultatul ei; honuire. – V. honui. Vezi definitia »

yenerít s. n. pl. yeneríte Vezi definitia »

pirotít, pirotítă, adj. (reg.) copleșit de somn, toropit, somnoros. Vezi definitia »

ZENÍT s.n. Punctul cel mai înalt de pe bolta cerească, situat pe verticală deasupra locului de observație. [Pl. -turi, -te. / < fr. zénith, cf. ar. samt ar-runs – calea de deasupra capului]. Vezi definitia »