BIOGÉN, -Ă adj. (Despre roci) Care a luat naștere din viețuitoare. ♦ (s.n.) Preparat obținut din culturi de bacterii, care îmbogățesc solul în azot, folosit pentru a spori productivitatea leguminoaselor. [< fr. biogène, < gr. bios – viață, gennan – a naște]. Vezi definitia »

termen vulgar reprezentand parul pubian Vezi definitia »

PATOGÉN, -Ă adj. referitor la boală; care provoacă boli. (< fr. pathogène) Vezi definitia »

MÍNTEN adv. (Reg.) Îndată, imediat, numaidecât; în grabă, repede; mintenaș. [Var.: mínteni adv.] – Din magh. menten. Vezi definitia »

ANTRACÉN, antraceni, s. m. Substanță cristalizată de culoare albă-gălbuie, cu fluorescență albastră, care se prepară prin distilarea gudronului cărbunilor de pământ și servește îndeosebi în fabricarea unor coloranți. – Din fr. anthracène. Vezi definitia »