PENALITÁTE, penalități, s. f. 1. Faptul de a fi pasibil de o pedeapsă judiciară; p. ext. pedeapsă judiciară aplicată cuiva. ♦ Spec. Clauză penală. 2. Faptul de a fi pasibil de o despăgubire; p. ext. despăgubire, amendă. 3. (Sport) Abatere a unui sportiv, în cadrul unei competiții, sancționată de arbitru conform regulamentului de joc: p. ext. sancțiune aplicată în urma comiterii acestei abateri. – Din fr. pénalité. Vezi definitia »

MALIGNITÁTE s. f. Caracterul a ceea ce este malign, evoluție spre agravare a unei boli. – Din lat. malignitas, -atis. Cf. fr. malignité. Vezi definitia »

AUTOCUNOÁȘTE, autocunósc, vb. III. Refl. A se cunoaște prin autoobservare. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + cunoaște. Vezi definitia »

PRETENȚIOZITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este pretențios. [Pron. -ți-o-. / cf. it. pretenziosità]. Vezi definitia »

CARITÁTE s. f. atitudine miloasă, plină de generozitate față de cineva; filantropie. (< fr. charité, lat. caritas) Vezi definitia »