ANTROPOPATÍSM s. n. antropopatie (2). (< fr. anthropopathisme) Vezi definitia »

CULTÍSM s. n. 1. afectare particulară a stilului; culteranism; gongorism. 2. greșeală de limbă a cărei origine o constituie dorința vorbitorilor de a se exprima mai literar, mai puțin banal. 3. cuvânt introdus în limbă pe cale cultă. (< fr. cultisme) Vezi definitia »

UNITARIANÍSM s. n. doctrină creștină reformată apărută în sec. XVI în diferite țări europene, care nu recunoaște decât o singură persoană în Dumnezeu; unitarism. (după fr. unitarisme) Vezi definitia »

HELIOCENTRÍSM s.n. (Astr.) Teorie a lui Copernic după care Soarele se află în centrul sistemului planetar. [Pron. -li-o-. / < fr. héliocentrisme, cf. gr. helios – soare, kentron – centru]. Vezi definitia »

CHERUBÍSM s. n. boală rară prin displazia fibroasă a maxilarului inferior, care dă feței unui copil aspectul bucălat de îngeraș. (< fr. chérubisme) Vezi definitia »