știc (-curi), s. n. – (Înv.) Baionetă. Germ. Stich, prin intermediul rus. štyk (Cihac, II, 393). – Pare dublet al lui stici, s. n. (prăjină). Vezi definitia »

ADOGMÁTIC, -Ă, adogmatici, -ce, adj., s. m. și f. (Adept) al adogmatismului. – Din fr. adogmatique. Vezi definitia »

ANAPÉSTIC, -Ă, anapestici, -e, adj. Care folosește anapestul. – Fr. anapestique (lat. lit. anapaesticus). Vezi definitia »

ASERTÓRIC, -Ă adj. (Log.) Care are caracterul unei aserțiuni. ◊ Judecată asertorică = judecată în care se afirmă sau se neagă existența a ceva, care arată o situație de fapt fără a fi dovedită. [< fr. assertorique]. Vezi definitia »

cinociálnic, cinociálnici, s.m. (înv.) conducător de tagmă socială (de cin), de ceată; căpetenie, hatman. Vezi definitia »