Definita cuvantului candriu
CANDRÍU, -ÍE, candrii, adj. (Fam.; adesea substantivat). 1. Țicnit, smintit, într-o ureche. 2. Amețit de băutură; beat. – Din țig. kand „ureche”.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu candriu
BOIU, Zaharia (1834-1903, n. Sighișoara), poet și cărturar român. M. coresp. al Acad. (1877), prof. la Institutul Teologic din Sibiu. Membru al Partidului Național Român. Numeroase lucrări didactice. Versuri („Sunete și resunete”, „Frunze de laur”). Vezi definitia »
MACARAGÍU, macaragii, s. m. Muncitor care manipulează o macara; macaragist. – Macara + suf. -giu. Vezi definitia »
CUSURGÍU, -ÍE, cusurgii, s. m. și f., adj. (Fam.) (Persoană) înclinată să găsească cusururi (1) la orice; (persoană) care are chef de ceartă. – Cusur + suf. -giu. Vezi definitia »
EXÓRDIU s.n. (Lit.) Prima parte a unui discurs; (p. ext.) introducere; prefață. [Pron. -diu. / cf. fr. exorde, lat. exordium]. Vezi definitia »
BERIU, com. în jud. Hunedoara; 3.450 loc. (1991). Vezi definitia »