PROCLÍZĂ s. f. așezare a unui cuvânt, a unei particule etc. în poziție proclitică; antepunere. (< fr. proclise) Vezi definitia »

geamálă (geamále), s. f. – Păpușă uriașă, mască de bîlci. Tc. cemal (Șeineanu, II, 185; Lokotsch 653). Vezi definitia »

ALBITÚRĂ, albituri, s. f. 1. (La pl.) Rufărie. 2. Nume generic dat exemplarelor mici de plătică, babușcă etc. 3. (Reg.) Nume dat rădăcinilor de pătrunjel și de păstârnac. 4. (Tipogr.) Mici piese de plumb care servesc la completarea spațiului alb dintre litere, cuvinte sau rânduri; p. ext. spațiu alb între rânduri. – Din alb² + suf. -(i)tură. Vezi definitia »

cordeală, cordeli s. f. act sexual. Vezi definitia »

LEUCÓZĂ, leucoze, s. f. (Med.) Leucemie. ◊ Leucoza găinilor = boală virotică și transmisibilă, răspândită prin ouăle infectate ale găinilor. [Pr.: le-u-] – Din fr. leucose. Vezi definitia »