VRÁJĂ, vrăji, s. f. 1. (În basme și în superstiții) Acțiunea de a vrăji și rezultatul ei; transformare miraculoasă a lucrurilor; mijloace magice întrebuințate pentru aceasta; farmec, vrăjitorie. ♦ Descântec. 2. Atmosferă de încântare, de farmec, de atracție. ◊ Loc. adj. (Rar) În vrajă = care este vrăjit, care încântă. – Din sl. vraža. Vezi definitia »

AVANSCÉNĂ s. f. 1. parte a scenei între cortină și rampă. 2. fiecare dintre cele două loji în imediata apropiere a scenei. (< fr. avant-scène) Vezi definitia »

HISTOPOIÉZĂ s. f. proces de formare a țesuturilor organice, cu proprietăți funcționale, pornind de la celula inițială. (< fr. histopoïèse) Vezi definitia »

SLOBOZIÁNCĂ, sloboziénce, s.m., adj. v. slobozeancă. Vezi definitia »

BIOPLÁSMĂ s. f. materie organică vie care intră în constituția tuturor viețuitoarelor. (< fr. bioplasme) Vezi definitia »