Definita cuvantului servitute
SERVITÚTE, servituți, s. f. 1. (În evul mediu) Stare de dependență, de aservire; robie, servitudine. ♦ Obligație, constrângere. 2. (Jur.) Sarcină care grevează asupra unui bun imobiliar, izvorând din situația naturală a bunului sau dintr-o convenție, care are ca scop să servească utilitatea publică sau particulară. – Din lat. servitus, -utis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu servitute
POLITONALITÁTE s.f. Mișcarea simultană a diferitelor voci în tonalități diferite; politonalism. [Cf. fr. polytonalité, germ. Polytonalität]. Vezi definitia »
DIVERSITÁTE s. f. varietate, felurime. (< fr. diversité, lat. diversitas) Vezi definitia »
HOȚÉȘTE adv. Ca hoții; p. ext. pe ascuns, pe furiș; hoțiș. ◊ Expr. A frige (carnea) hoțește = a frige (carnea) înăbușit, acoperind cu jeratic. – Hoț + suf. -ește. Vezi definitia »
DECLINABILITÁTE s. f. caracterul cuvintelor declinabile. (< fr. déclinabilité) Vezi definitia »
DISCONTINUITÁTE s. f. 1. lipsa de continuitate; întrerupere. ◊ (mat., fiz.) variație bruscă, în salturi, a valorii unei mărimi; trecerea de la o valoare la alta, fără parcurgerea valorilor intermediare. ◊ modificare rapidă a valorii unui element meteorologic pe distanțe mici. 2. categorie filozofică desemnând distribuția și succesiunea cu întreruperi în spațiu și timp a materiei. (< fr. discontinuité) Vezi definitia »