Definita cuvantului sfinție
SFINȚÍE, sfinții, s. f. (În forma articulată și urmat de un adjectiv posesiv) Epitet sau titlu de respect care se dă clericilor, sfinților și (rar) lui Dumnezeu. – Sfânt + suf. -ie.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu sfinție
HIDROCHIMÍE s.f. Disciplină care studiază proprietățile chimice ale apelor. [Gen. -iei. / cf. fr. hydrochimie]. Vezi definitia »
ACCÉPȚIE s. f. sens, înțeles al unui cuvânt; semnificație. (< fr. acception, lat. acceptio) Vezi definitia »
DACTILOFAZÍE s.f. Dactilologie. [Gen. -iei. / < fr. dactylophasie, cf. gr. daktylos – deget, phasis – cuvânt]. Vezi definitia »
ALIENÁȚIE s. f. tulburare gravă a funcțiilor psihice; nebunie; demență. (< fr. aliénation, lat. alienatio) Vezi definitia »
ASTROGRAFÍE s. f. Ramură a astronomiei care se ocupă cu descrierea stelelor. – Fr. astrographie (< gr.). Vezi definitia »