Definita cuvantului sfințire
SFINȚÍRE, sfințiri, s. f. Acțiunea de a (se) sfinți1 și rezultatul ei. ♦ (Înv.) Consfințire, consacrare. – V. sfinți1.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu sfințire
CARBONITRURÁRE s. f. procedeu de cementare a oțelului prin introducerea simultană a carbonului și azotului în stratul superficial al unei piese. (< carbonitrura) Vezi definitia »
AGĂȚÁRE s. f. Acțiunea de a (se) agăța. [Var.: acățáre s. f.]. Vezi definitia »
DEZEMULSIONÁRE s.f. Acțiunea de a dezemulsiona și rezultatul ei. [Pron. -si-o-. / < dezemulsiona]. Vezi definitia »
AUTOABROGÁRE s. f. abrogare a unei legi la termenul fixat în prevederile ei. (< auto1- + abrogare) Vezi definitia »
RADIOAMPLIFICÁRE, radioamplificări, s. f. Recepția, amplificarea și distribuirea prin fire a programelor de radiodifuziune sonoră cu ajutorul unei instalații de amplificare. [Pr.:-di-o-] – Radio1 + amplificare. Cf. fr. radioamplification. Vezi definitia »