intrătór, intrătoáre, adj. (înv.) care intră. Vezi definitia »

RETROVIZÓR s.n. Oglindă care permite conducătorului unui (auto)vehicul să vadă în spate. [Cf. fr. retroviseur < lat. retro – înapoi, visum < videre – a vedea]. Vezi definitia »

VERIFICATÓR, -OÁRE I. adj., s. m. f. (cel) care verifică ceva (din punct de vedere contabil, tehnic etc.). II. s.n. aparat care permite executarea de controale. (< fr. vérificateur) Vezi definitia »

NUMITÓR, numitori, s. m. Termen al unei fracții ordinare, scris sub linia de fracție, care reprezintă împărțitorul operației de împărțire. ◊ Expr. A aduce la același numitor = a) a face ca două sau mai multe fracții ordinare să aibă același numitor; b) a împăca puncte de vedere deosebite sau a uniformiza (fără temei) păreri, tendințe, concepții diferite. – Numi + suf. -tor. Vezi definitia »

PUNCTATÓR s.n. Unealtă de oțel cilindrică, terminată cu un vârf ascuțit, cu ajutorul căreia se marchează piesele; chernăr. [< puncta + -tor]. Vezi definitia »